Interviu Park Chan-wook: „relaţiile dintre oameni au o latură violentă inerentă”







Festivalul de Film Independent Anonimul, aflat la a 13-a ediție, a făcut o surpriză de proporții cinefililor aducându-l ca invitat principal pe regizorul sud-coreean Park Chan-wook, care a călătorit 24 de ore până la București, apoi încă șase ore – pe uscat și pe apă – până la Sfântul Gheorghe, pentru a ține aici un masterclass și a vorbi despre filmele sale în cadrul unei retrospective generoase. 

Park Chan-wook a acordat și câteva interviuri jurnaliștilor acreditați la festival. Am avut ocazia să petrec, așadar, 20 de minute în compania regizorului și a translatorului, într-un foișor cu vedere la un lac cu nuferi galbeni, peștișori și libelule din Complexul Green Village. Zâmbeam în sinea mea de contradicția dintre peisajul acesta idilic și violența, tema recurentă a răzbunării, plus galoanele de sânge din filmele regizorului Park Chan-wook.

Pe telefonul mobil cu reportofon pe care îl aveam asupra mea am pastrat imaginea unui tablou drag mie – Love and Pain, de Edward Munch, pictură supranumită de criticii de artă „Vampire”. Cu o seară înainte se proiectase la Anonimul sângerosul film cu vampiri Thirst/Setea. Așadar, iată o ocazie bună să-l întreb pe  Park Chan-wook despre ce crede despre conceptul de iubire ca formă de vampirism. Iată ce a răspuns la această întrebare, dar și la celelalte, în rândurile de mai jos. Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul se desfășoară până pe 14 august la Sfântul Gheorghe, în Delta Dunării

Park Chan-wook: Iubirea poate fi o formă de exploatare. Este posibil ca personajele feminine din Thirst să ia iniţiativa în dragoste. Personajul feminin principal nu ştie să îşi pună limite. În timp ce el, deşi a devenit un vampir, încearcă să stea deoparte şi să nu exploateze pe ceilalţi.

Abordați recurent tema răzbunării și a violenţei în filmele dvs…

Park Chan-wook: În majoritatea filmelor apar relaţii violente, fie la nivel mic fie la nivel mare. Chiar dacă nu e vorba de violenţă fizică, în majoritatea filmelor pe care le vedem există totuşi o formă de violenţă. În unele filme apare o violenţă disimulată, însă în filmele mele, în loc să ascund această violenţă, am afişat-o şi am exagerat-o. Relaţiile dintre oameni au o latură violentă inerentă, pe care o arăt într-o formă sau altă. Uneori, o persoană poate fi autorul unui act violent şi, în acelaşi timp, să fie o victimă a violenţei. Deoarece asta este ceva real în lumea umană, am dorit să o arăt ca pe ceva palpabil, ca pe ceva tangibil, pe care oamenii să o poată trăi, să o poată simţi. Pentru că violenţa este o parte a societăţii omeneşti, nu poate fi eliminată.

Răzbunarea, dacă studiaţi literatura, este un element destul de persistent în ficţiunea literară şi în cultură în general. Cred că din cauză că ideea de răzbunare este o caracteristică a naturii umane. Este o aventură în care un om poate investi atâta efort fără să aibă niciun beneficiu adevărat. Este ceva ce animalele evită să facă. Şi poate tocmai din cauza caracterului omenesc al ei am abordat această temă.

(3 View)

Un Share?
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Reddit