A Cure for Wellness/O terapie pentru viață: probabil cel mai bun thriller mistery pe care îl …

A Cure for Wellness/O terapie pentru viață, în regia lui Gore Verbinski, are șanse să devină thrillerul mistery al anului. Uimitor vizual, cu o poveste și atmosferă ce bulversează, are toate calitățile pentru a se înscrie în rândul filmelor clasice ale genului. Producția este nerecomandată minorilor sub 15 ani. Cu buget de la Hollywood, dar cu o imaginație ce iese din tipare, cu adevărat relevând un autor, A Cure for Wellness/O terapie pentru viață dă senzații tari privitorului. În plus, Verbinski presară câteva momente macabre, iar spectatorul nu este „cruțat” de la a vedea până la capăt imaginile dure printr-un decupaj mai abrupt.

Dane DeHaan este Lockhart, un tânăr agent de bursă de pe Wall Street, care este trimis de firma sa la un spa medical îndepărtat și izolat, din Alpi. Lockhart are misiunea de a investiga de ce Preşedintele companiei, Pembroke (Harry Groener), pacient la spa, nu mai vine la birou și a-l aduce înapoi la New York. De la gară este luat de șoferul spa-ului. Localnicii sunt reticenți față de vizitatori și față de cei de la spa. Odată ajuns la sanatoriu, un fost castel, îl cunoaște pe directorul instituţiei, Doctorul Volmer (Jason Isaacs). Pe măsură ce investighează secretele întunecate şi şocante din spatele spa-ului, intrând în zone ale sanatoriului cu interdicții de acces, Lockhart ajunge să cunoască o pacientă, pe excentrica Doamnă Watkins (Celia Imrie), care făcuse ceva muncă de detectiv pe cont propriu și care îi înmânează concluziile ei.

Ca o paralelă, în filmele Dracula, tânărul avocat englez Jonathan Harker pleacă din Londra spre îndepărtata Transilvania la castelul lui Dracula. Avocatul va fi dus la castel de birjarul contelui. Nici un localnic nu are curaj să se apropie de casa contelui. O femeie îi dă totuși un crucifix lui Harker, pentru a-l apăra de rele… Odată ajuns la castel, contele îi cere să nu intre în câteva încăperi… Fără ca Doctorul Volmer (Jason Isaacs) să fie un Dracula de facto, există mai multe similitudini între cele două povești, pe parcursul filmului.

La scurt timp, Lockhart este diagnosticat cu aceeaşi afecţiune precum ceilalţi pacienţi, de către directorul instituţiei şi constată că este captiv în refugiul alpin. Lockhart începe, asemenea celorlalți pacienți, să piardă contactul cu realitatea în acestă lume a sanatoriului, cu aburi groși ce fac lucrurile neclare. Compararea cu Glissando (1985), fimul lui Mircea Daneliuc, vă va veni în minte.

(38 View)

Un Share?
Share On Facebook
Share On Twitter
Share On Google Plus
Share On Linkedin
Share On Pinterest
Share On Reddit